Doctor FM

Am de ani buni de zile conturi deschise pe cele mai uzitate rețele de socializare din România: la FaceBook, Google+ și Twitter - le-am trecut în ordine alfabetică, să nu care cumva să se supere vreuna...
Pe primele dintre ele le-am băgat cel mai mult în seamă până acum, neglijând o vreme-ndelungată Twitter-ul.
La FaceBook și Google+ am în jur de 2.900-3.000 de pieteni, în vreme ce pe ultimul, la care de-abia acum am ajuns să ”lucrez” mai serios, doar vreo 180 de bucăți.
Le zice ”urmăritori”, de parc-am fi în filme polițiste...
Postez și pe una și pe alta și pe ailalalta...
Curios însă, din statistici realizate în mod științifico-empiric, am constatat că cele mai multe ”reculuri” vin de la numitul Twitter.
Se simte imediat ce postez ceva, chiar dacă nu pot scrie foarte multe cuvinte care să îmbie lumea la vizionat pagina de Internet pe care public.
Nu prea înțeleg de ce un procent mai mare din Twitter-iști urmăresc postările, față de FaceBook și Google+.
Nu c-ar fi cine știe ce subiect de discuție, ci zic doar așa să mai umplu spațiul și să vă ajut și pe voi cu un sfat ”moka”, în cazul în care doriți să vă promovați afacerea. Sau orice altceva...
Claudiu Costea

Obișnuiam să ascult posturile de radio preferate din lume utilizând aplicația gratuită Screamer Radio.
În primul rând pentru că e nepretențioasă și poți salva posturile favorite.
În plus, are o sumedenie de posturi presetate, care din păcate nu prea mai sunt actualizate.
Dar cele care mă interesează încă mai există în Preset-uri.
În fine, important e că poți asculta și salve orice tip de stream.
În ultimele două luni însă, trecând pe la posturile din Occident, am primit spre ascultare un fișier de întâmpinare prin care mi se spunea că respectivul post ”nu poate fi ascultat decât de pe pagina de Internet a numitului”.
Asta se auzea atunci când intram pe stream din aplicație.
Cu alte cuvinte, intră pe pagina mea ca să mă asculți.
Așadar, postul are nevoie de vizualizări, căci poate mai scoate și el din cheltuieli.
Spun ”poate”, căci nu acoperă mare lucru cu vizualizările și eventualele ”clice” pe reclamele de pe site.
De exemplu, eu de pe reclama din lateral-dreapta primesc 0,04 USD, în cazul în care cineva dă un click pe ea.
Click unic per IP, per viață.
Targetul de plată a furnizorului de reclame este la 25 USD.
Am nevoie deci de 625 de clickuri pentru a face targetul.
Adică mai la ”Sfântul așteaptă”...
Cei din Vest însă știu asta și-și susțin posturile de radio favorite.
Ascultătorii adică.
Căci și posturile de radio - fie online sau în eter - consumă și ele curent electric pentru funcționarea aparaturii, au nevoie de bandă largă Internet cu IP fix, achită drepturi de autor către interpreții și casele de discuri pe care le difuzează, plătesc angajați, taxele către stat și TVA...
Interesant e însă că eu am început asta acum vreo șapte ani, cu vechea pagină de Internet a postului.
Și mai interesant e faptul că cei din Vest, după ce-i copiază pe cei din Est, câștigă mai mult decât primii...
C-așa-i în tenis, vorba regretatului Toma Caragiu...
Claudiu Costea