”Everyone Stares - The Police Inside Out” este un documentar realizat de Stewart Copeland, bateristul formației THE POLICE.
Filmul este disponibil pe DVD și a fost realizat în anul 2006.
”Can't Stand Losing You: Surviving The Police” este cel de-al doilea material biografic, realizat de astă dată de chitaristul trupei, Andy Summers, în anul 2012.
Postul de televiziune HBO a avut aseară imensa inspirație de a-l difuza, în exclusivitate.
Ambele vorbesc despre activitatea oficială și mai puțin oficială a formației.
Primul film conține imagini surprinse de-a lungul timpului de Stewart, realmente obsedat de a filma toate evenimentele la care au participat.
Cel de-al doilea povestește mai multe însă despre ceea ce s-a petrecut de-a lungul timpului cu cei trei de la THE POLICE, conținând și el multe imagini - de astă dată statice - realizate de Summers.
Dacă Stewart este un pic mai reținut, Summers povestește destul de amănunțit despre motivele care au dus la destrămarea grupului.
Cel mai important: dorința de independență a lui Sting.
Superioritatea lui (recunoscută de toți dealtfel) în ceea ce privește compozițiile THE POLICE l-au făcut să se simtă cu multe clase peste nivelul celor doi colegi de înregistrări, concerte, droguri și alcool.
Dorința de a cânta solo l-a caracterizat încă de la primul album - ”Outlandos d'Amour” - din anul 1978.
Aici apare piesa ”Roxanne”, care i-a propulsat în fruntea clasamentelor de pe întreg mapamondul.
Inițial a fost un cântec de leagăn, dar a ieșit un Punk-Reggae...
Din cele zece melodii ale albumului menționat mai sus, opt sunt compuse de Sting...
Proporția avea să se mențină relativ la aceeași valoare și la următoarele imprimări.
De aceea poate și aerul de superioritate al lui Sting.
În toate interviurile intervenea același subiect: cariera solo...
Niciodată nu s-au ferit să discute despre ea, dar la începutul anilor '80 a devenit o certitudine.
Ajuseseră să se certe din orice, cu toate că Sting compunea muzica și concepea textele, iar Summers se chinuia cu aranjamentul muzical.
Summers nu a fost niciodată important pentru Sting, iar de Copeland avea nevoie ca și baterist...
Eu să fiu sincer nu mă așteptam ca Sting să fie atât de ”scârciumă”, deși nu pare...
Ajunseseră atît de certați, încât odată, la imprimarea albumului ”Zeanyatta Mondatta” (1980) cei trei au înregistrat în încăperi separate, izolate fonic...!
Studioul era plin de fire care duceau de la microfoane și instrumente în mixerul principal, din care se întorceau cablurile pentru căști, astfel încât fiecare să audă ce cântă ceilalți...
Tot în cadrul acestei sesiuni de înregistrări, Summers a compus și el o piesă instrumentală: ”Behind My Camel”.
Este prima integral solo a lui Summers, să țineți minte asta.
Ei bine, musiu Sting nu a vrut să-i facă partea de chitară bass lui Summers.
Dezamăgit de prietenul său dar plin de ambiție, Summers și-a înregistrat singur părțile de chitară solo, armonie și bass și și le-a mixat singur.
Copeland a colaborat la partea de tobe, cu toate că nici lui nu-i plăcea compoziția, dar nu avea cine s-o facă...
Supărat, Sting a luat benzile și le-a îngropat în curtea studioului...!
Cam ăsta e Sting...
Summers a refăcut imprimările, editând un single pe 45 de turații cu numele grupului, nu cu numele său.
Ce s-a întâmplat cu melodia?
Ei bine, a luat premiul Grammy în anul 1982 (atunci a fost decernat) la categoria ”Best Rock Instrumental Performance”.
Cam asta a fost mereu atmosfera în cadrul THE POLICE.
Citisem acum mai bine de 30 de ani un supliment al unei reviste germane (nu mai știu exact care era, ”Bravo” sau ”Pop Corn”) în care se spunea că odată, la un concert - parcă cel de pe Shea Stadium - a ieșit cu bătaie între ei la cabine și unul dintre ei a avut câteva coaste rupte... Dacă mai țin bine minte, deși am aruncat în mod neinspirat revista, Copeland l-ar fi atacat pe Sting...
În cadrul interviurilor, Summers vorbește mereu despre Sting ca nefiind un partener în formație și cu asta spun totul.
Interesant este însă faptul că Stewart Copeland încheie documentarul făcut din perspectiva lui afirmând că s-au despărțit pentru că le-a ajuns cu faima și că tot ceea ce au făcut, au făcut pentru bani. Au destui și se pot opri din proiectul THE POLICE, fiecare vâzându-și de proiectele solo.
Andy Summers încheie povestea lui spunând mai pe șleau adevărul: nu s-au mai putut suporta unul pe celălalt.
Cam ăsta a fost finalul THE POLICE.
Și tare mă întreb: Ce s-ar fi întâmplat cu ei după anul 1983, după ”Synchronicity”?
Ar fi fost copleșiți de New Wave-ul britanic ce a invadat pur și simplu Marea Britanie și Statele Unite?
Ar fi avut șanse în fața altora?
S-ar fi adaptat?
Niciodată nu vom ști, dar un lucru știm cert: nu putem spune decât ”Mulțumim, THE POLICE!”
Pentru toate piesele, chiar dacă au fost ”compuse cu scântei”...
Claudiu Costea