Sunt mai mult ca sigur că ieri dimineață ați urmărit cu toții finala feminină a turneului de tenis de la Melbourne.
Protagoniste: Serena Williams și Angelique Kerber.
Despre Serena știm foarte multe și uneori chiar îmi pare rău de faptul că ieri dimineață nu a reușit s-o egaleze ca număr de titluri pe legendara Steffi Graf.
A pierdut, asta este... Mai are șanse de a recupera.
Ne-a șocat însă prestația fantastică e nemțoaicei Angelique Kerber.
Tăria de caracter de care a dat dovadă, calmul și mai ales ambiția pe care le-a demonstrat.
A muncit extraordinar de mult pentru fiecare punct - și fizic și psihic, realmente.
Și stăteam și vorbeam cu cei din jurul meu: cum ar fi arătat Simona Halep în locul Angeliquei Kerber?
Cum ar fi jucat?
De câte ori ar fi făcut fețe-fețe, ar fi dat cu racheta de pământ, ar fi scos sunetele de tipul ”%$#*&%!” și apoi, dacă ar fi pierdut, pe cine ar fi dat vina?
Pe vreun călcâi, pe vreun genunchi, nas, urechi sau pe care parte anatomică?
Stai și te gândești ce înseamnă educația (totuși) și la nivelul sportivilor.
Ce înseamnă controlul, disiplina și mai ales, respectul.
Față de tine în primul rând și apoi față de competitori și de public.
Se vede clar: nu oricine poate ajunge pe locul 2 WTA, locul pe care se va clasa Angelique Kerber, începând cu data de 1 februarie 2016, detronând-o astfel pe Simona Halep.
A muncit enorm și-l merită.
Și nu cred că Simona Halep va mai atinge în viața ei poziția secundă a clasamentylui.
Cel puțin nu până nu învață să respecte tot ceea ce are în jur...
Claudiu Costea
