Mai țineți minte anii '90?
Cei care sunteți un picuț mai măricei și care i-ați trăit, la voi mă refer...
Mai țineți minte ce muzică faină era la radio?
Îmi aduc aminte și acum de modul în care făceam Playlistul: Cum ne venea în minte...
Nu aveam criteriul clasamentelor internaționale.
Știam cam ce vrea românul să asculte.
Știam ce se cântă prin discoteci și ne întrebam prietenii ce le place mai mult din muzica acelor ani.
Asta difuzam.
Și ne mai jucam și la butoane. Mixam la bătaie acolo unde se potriveau melodiile și mamă ce viteji și talentați eram!
Amestecam muzica de pe cel puțin două surse: de regulă două CD-Player-e și eventual și de pe vreo casetă răpciugită...
Până când au apărut calculatoarele care puteau rula fișiere compresate, de tip mp3.
Apoi au apărut și softurile specializate, care puteau și pot rula cântece în ordinea pe care o stabilește politica postului.
Căci apăruse și ”politica postului”.
Am început să ne nișăm și fiecare să ne luăm bucățica noastră de format radio...
Și - din păcate - am început să ne uităm la ce se ”cântă pe afară”...
Nu ne mai pasă de ce vor ai noștri.
Te uiți în clasamentele din State și cel din Marea Britanie și gata, zici că bagi ”hit”-uri la radio...
Deși greșești tare mult.
Chiar îmi vine mereu în minte melodia aia inspirată de evenimentele tragice din New York (la atentatele din 11 septembrie 2001 mă refer): ”Empire State Of Mind”, interpretată de Alicia Keys.
Ca s-o dau de exemplu...
Nu zic că nu e grozavă piesa, merită cântată, dar are mesajul ei, mesaj care e cam departe de Românica noastră.
Dar ajunsese pe locul fruntaș în clasamentul american și gata, am cântat-o și noi.
Poate că erau și altele mai frumoase și mai optimiste, zic și eu...
Am rezonat cu americanii care au trecut atunci prin clipe groaznice, dar până la a difuza melodia în mod obsedant era o cale destul de lungă...
Ei bine, exemplul ăsta spune totul despre modul în care se alcătuiește un Playlist la radiourile noastre.
Ne luăm după ”Top”-urile lor.
Uităm însă că la ei, clasamentele se fac după numărul de unități vândute.
Și dacă de exemplu cântărețul X are zeci de mii de fani, normal că vinde bine, căci mai toți vor să aibă toate imprimările lui. Măcar ca și colecție, chiar dacă melodia respectivă nu le place.
Și atunci îl propulsează în clasament.
Și atunci îl difuzăm și noi.
Chiar dacă n-are nici o treabă cu preferințele noastre.
Dar suntem ”trendy”, nu-i așa!?