Mai mult ca sigur ați aflat cu toții faptul că domnul Ludovic Orban este inculpat de către DNA într-un caz în care se spune că ar fi cerut unui om de afaceri suma de 50.000 de euro, pentru plata a două posturi de televiziune.
Dacă ar fi să spunem lucrurilor pe nume, ar trebui să fim sinceri și să admitem că până acum, nu avem noi, cititorii de rând, proba vinovăției domnului Orban.
Poate că datele vor ieși la iveală în viitorul apropiat sau poate că din contră, nu vom afla niciodată amănunte.
Cert este însă că forumurile și rețelele de socializare sunt pline de comentarii - unele mai mult decât nelalocul lor - unii dintre postaci afirmând că știu că este vorba despre două televiziuni de știri, al căror nume nu-l scriu aici, căci nu-și are rostul gestul.
Bun.
Hai să presupunem că este vorba despre două posturi de știri, deși, repet, nu s-a dovedit acest lucru.
Și dacă este adevărat, pun o întrebare: și ce dacă!?
Credeți că acele două televiziuni nu vor mai avea telespectatori?
Va scădea cumva audiența lor?
Vor fi ”amendate” de către privitorii de ecrane TV?
Nu vor mai avea clienți de publicitate?
Nici vorbă.
Totul va decurge normal, de parcă ar fi ceva obișnuit.
Pentru că acesta este termenul corect: ”obișnuit”.
Noi, românii, ne-am obișnuit cu așa ceva.
Am devenit practic imuni.
Căci multe gesturi de acest gen fac parte din cotidian.
Și atunci, de ce ar fi făcute publice numele celor două televiziuni...?
Repet, dacă toată povestea ar fi adevărată...
